Constanta Online – Informatii despre orasul Constanta

Cazinoul din orasul Constanta 150x150 Constanta Online   Informatii despre orasul ConstantaConstanta este capitala judetului Constanta, cel mai mare oras din întreaga Dobroge si din Regiunea de dezvoltare Sud-Est.
Este un important municipiu si un centru cultural, economic si social de referinta.
Constanta este orasul cu cel mai mare numar de locuitori stabili, dupa capitala, populatia, depasind 500.000 locuitori, majoritatea de nationalitate romana, alaturi de care intalnim minoritatile turca, tatara, rroma, rusa, maghiara, armeana, greaca, germana, bulgara, ucraineana, adepti ai religiilor ortodoxa, romano-catolica, greco-catolica, reformata, uniteriana, musulmana etc.
Multi poeti si scriitori au pomenit de Constanta in versurile si insemnarile lor de-a lungul vremii.

“Un oraş frumos străluceşte înaintea noastră: Constanţa — farul României, aprins la porţile Răsăritului, în pragul apelor nestăpânite. O, pământ binecuvântat!
Oraşul e revărsat pe-o ieşitură de mal împlântată-n valuri. Prin câte-a mai trecut, Doamne, şi colţişorul acesta de lume!… La început au aruncat ancorele şi şi-au aşezat liman aci fenicienii, cei dintâi colindători ai mărilor. După ei au venit grecii, cu puternicile lor corăbii. Apoi a început năvala noroadelor de pe uscat. Şi aşa, neamuri pe neamuri s-au împins în căutarea “berbecului cu lâna de aur” de la gurile Istrului; vieţi peste vieţi s-au aşternut în trei mii de ani pe ţărmul acesta, şi vijelii după vijelii au bântuit şi-au spulberat aşezările lor din temelie.
Constanţa de azi — chemată să devie peste câţiva ani unul din cele mai măreţe şi mai însemnate porturi din lume — stă pe mormântul vechiului oraş Tomi, a cărui întemeiere e învăluită în negura unei triste şi crude poveşti: “Frumoasa Medeea, fiica lui Aetes, regele Colchidiei, fuge de la părinţi, luând cu ea şi pe micu-i frăţior Absirt. Furios, Aetes o urmăreşte pe mare. Iată-l, e gata s-o ajungă. Nebună de spaimă, Medeea, ca să scape de corabia prigonitoare, ale cărei pânze se văd tot mai aproape, ucide pe Absirt şi, sferticându-i trupul, i-aruncă bucăţile pe valuri. Nefericitul părinte opreşte mereu corabia, s-adune de pe apă bucăţile-nsângerate ale iubitului său copil, şi, când le strânge pe toate, plângând de durere, trage la ţărm să le-ngroape. Limanul acesta, cu oraşul care s-a ridicat apoi aci, s-a numit Tomi (de la cuvântul grecesc bucată).”
Supus cavalcadelor popoarelor migratoare, apoi aflat sub stăpânirea Imperiului Otoman, oraşul a fost de nenumărate ori dărâmat şi reconstruit. Un oraş peste oraşe, Constanţa de azi a cunoscut o reală dezvoltare numai după victoria României în Războiul de Independenţă (1878), când provincia a revenit la patria – mamă.
O a doua etapă a procesului de evoluţie spectaculoasă a Constanţei a reprezentat-o perioada interbelică, când oraşul, dar mai ales staţiunea Mamaia, considerată un cartier al marelui oraş, era destinaţia favorită a celor cu dare de mână şi iubitori ai băilor de mare.
În acest context, progresele metropolei de la malul Mării Negre sunt spectaculoase. Fiindcă nevoile comerciale creşteau vertiginos, se impunea redimensionarea şi modernizarea portului a cărui piatră fundamentală a fost pusă, în 1896, de către regele Carol I. Finalizat în 1909, portul Constanţa era deja legat de Capitală.
Vechimea aşezării şi atribuţiile sale specifice îi conferă o aură distinctă în istoria oraşelor ţării.

Portul Constanta este principalul port al Romaniei la Marea Neagra si al patrulea ca importanta in Europa, fiind intins pe o suprafata de 3182 ha (uscat si acvatoriu).
Pentru vizitatorii sositi la Constanta un tur al litoralului romanesc al Marii Negre nu poate lipsi din program. Acest colt de pamant romanesc – cu numeroasele sale vestigii istoricesti arheologice, cu vegetatia si fauna specifice, cu lagunele sale, cu Delta Dunarii – reprezinta o atractie din ce in ce mai mare pentru numerosii turisti din tara si strainatate.
Mamaia, emblema litoralului romanesc, se afla in nordul Constantei, pe lungul perisip ce desparte Marea Neagra de lacul Sutghiol. Satul Mamaia era o mica asezare de pescari, mentionata la jumatatea secolului trecut, intro harta ruseasca, sub denumirea de Mamakioi.
Ca obiective turistice in zona mai sunt si manastirile din nordul Dobrogei ( Celic, Saun, Cocosu ), manastirile din sudul Dobrogei ( Sf. Andrei, Dervent ), Cetatea Histria si Trofeum Traian.
În prezent, oraşul Constanţa şi micuţa Mamaia, ”Perla litoralului” se mândresc cu viaţa tumultoasă din verile toride, când parcă toată România vine să le dea bineţe, şi cu liniştea şi frumuseţea neuzitată a iernilor aspre, a căror preţiozitate este evaluată doar de localnici.

Atractii turistice Constanta:

Edificiul roman cu mozaic
Monumentalul edificiu public din sec. III-IV este construit în trei terase şi făcea legătura între nivelul oraşului şi cel al portului antic.
Construcţia se întinde pe circa 100 m de-a lungul falezei. Zidurile groase de aproximativ 2 m şi înalte de 6 m au fost aşezate pe un suport lat de 3m şi adânc de peste 2m, realizat din bolovani legaţi cu mortar. Faţada zidurilor a fost placată cu marmură albă şi colorată, păstrată azi numai fragmentar.
Astăzi se mai păstrează parte din perete lung şi unul dintre pereţii laterali.
Pardoseala edificiului era formată dintr-un excepţional covor de mozaic policrom, decorat cu motive geometrice şi vegetale. Iniţial, mozaicul avea o suprafaţă de 2000 mp, din care mai puţin de jumătate s-a păstrat în stare bună.
Sub terasa cu mozaic au fost descoperite încăperi boltite, care serveau ca depozite de mărfuri. Deasupra intrării uneia dintre ele se află gravat numele lui Hermes, zeul comerţului.

Cazinoul – clădire frumoasă şi impozantă
Iată povestea clădirii: cum încă din secolul XIX funcţionau în zona falezei două cazinouri provizorii, consiliul comunal ia decizia în 1903 să construiască un nou cazinou, reprezentativ oraşului. Primarul vremii, Cristea Georgescu, semnează un contract cu arhitectul francez Daniel Renard şi o primă formă a cazinoului apare în 1905.
Povestea zice că ar fi semănat cu un dric, pentru că arhitectul a întocmit proiectul în memoria logodnicei sale moarte, motiv pentru care proiectul a fost catalogat ca fiind “necorespunzător” şi a fost respins de comisia ce trebuia să aprobe proiectele urbanistice condusă de Anghel Saligny. Este acelaşi academician, inginer constructor, ministru şi pedagog care a proiectat şi coordonat construcţia podului Carol I de la Cernavodă (cel mai lung pod din Europa de la vremea respectivă), a silozurilor de cereale şi a rezervoarelor de petrol (ambele sunt în portul Constanţa şi la construcţia lor s-a folosit în premieră românească piloţii şi radierele din beton armat în construcţiile portuare).
Un vecin de-al cazinoului povestea cu nostalgie: “pe vemuri, arăta magnific. Ştiu că miliardarii vremii, mulţi veniţi din străinătate, se aruncau de sus direct în valuri după ce pierdeau la joc”. Când a fost construit (1910) costa 1.433.050 de lei, iar acum a fost dat în concesiune unei firme israeliene pentru următorii 49 de ani. Prima acţiune a noilor stăpâni este renovarea lui.

Muzeul Marinei Romane
S-a deschis la 3 august 1969, in fostul local al Scolii Navale, in imediata vecinatate a panoramei portuare si marine. Muzeul Marinei Romane are un patrimoniu care ii confera statutul de unicat national.
Prezenta istoria marinei militare si comerciale romanesti, de la simpla luntre cioplita in trunchi de copac, pana la navele moderne de astazi.

Cetatea Histria
Pe malul lacului Sinoe, la aproximativ “500 de stadii de gura sacra a Istrului“ (dupa cum precizeaza Strabon), se afla Cetatea Histria – prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.
Intemeiata pe la mijlocul secolului al VII-lea i.Hr. (anul 657 i.Hr. dupa istoricul Eusebius) de colonisti veniti din Milet. Orasul a avut o dezvoltare neintrerupta timp de 1300 de ani, incepand din perioada greaca si pana in epoca romano-bizantina. In cursul secolului al VII-lea d.Hr., cetatea a fost distrusa de atacurile avaro-slave si parasita treptat de locuitorii sai.
In perioada greaca (sec. VII – I  i.Hr.), orasul era format din doua unitati distincte (dupa un model urban cunoscut in lumea antica) – acropola si asezarea civila, fiecare inconjurate de cate un zid de incinta propriu, ce insumau o suprafata de aproape 35ha. Dupa o distrugere violenta, catre sfarsitul sec. VI i.Hr., in plina perioada clasica, un nou zid de incinta reduce la jumatate suprafata orasului. In aceasta perioada Histria cunoaste un regim democratic, aderarea la Liga Maritima Ateniana, comert intens si chiar moneda proprie.
Incercarea primului val de sciti de a se stabili in sudul Dunarii, precum si razvratirile cetatilor pontice impotriva lui Lysimach aduc cetatii o noua distrugere, catre sfarsitul sec. IV i.Hr. Secolele urmatoare aduc atat refacerea orasului cat si o noua inflorire, dar mai ales primele aliante cu unele capetenii ale getilor (Zalmodegikos, Rhemaxos).
Secolul I i.Hr. aduce noi framantari si pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite la Histria unul din strategii sai, in anul 72 i.Hr. aduce primele armate romane care, sub comanda lui M. Terentius Varro Lucullus, scot coloniile vest-pontice de sub influenta lui Mithridate, iar cativa ani mai tarziu, regele get-dac Burebista cuprinde cetatea sub stapanirea sa.
Odata cu moartea lui Burebista cetatea trece sub stapanire romana, incheindu-se astfel perioada de autonomie. Sub stapanirea romana cetatea cunoaste o noua inflorire. Daca in perioada romana timpurie (sec. II – III d.Hr.) incinta inchidea o suprafata destul de mare, in urma violentelor atacuri carpo-gotice ce au dus la distrugerea totala a orasului, obliga locuitorii sai din  epoca romana tarzie (sec. IV – VII d.Hr.) la restrangerea zonei urbane la doar 7ha, la adapostul incintei vizibile astazi.
Sapaturile arheologice, incepute inca din 1914, au scos la iveala, pe langa resturile incintelor mai sus amintite, o serie de monumente remarcabile, datand din diferite perioade din existenta cetatii. Pentru epoca greaca se remarca “zona sacra“, cu templul lui Zeus si templul Afroditei, precum si resturile de locuire de pe platoul pe care se afla asezarea civila. Din perioada romana imperiala (sec. II – III d.Hr.) dateaza edificiile termale ale orasului si reteaua stradala.
Cele mai multe monumente apartin epocii romano-bizantine (sec. IV – VII d. Hr.) si ele se afla in interiorul cetatii tarzii: bazilici civile sau paleocrestine, piete publice, magazine, cartiere de locuinte cu caracter rezidential (domus) sau economic. De asemenea, sapaturile au oferit un bogat material arheologic, cea mai mare parte, fragmente arheologice remarcabile, fiind expusa in muzeul cetatii: sculpturi, reliefuri, materiale de constructie, inscriptii, ceramica (greceasca si romana), sticlarie, obiecte din metal.

Muzeul Militar National
Muzeul Militar National a fost deschis publicului in august 1967, intr-o cladire special construita pentru aceasta.
Colectia de sculptura Ion Jalea, gazduita in fosta casa a lui C. Pariano, inchiriata dupa moartea acestuia de catre primarie Consulatului englez, contine 108 lucrari de sculptura si grafica donate de artist.

Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie
Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, amplasat in Piata Ovidiu, cladirea sa este construita intre anii 1911-1921, fiind destinata Primariei si este opera arhitectului V. Stefanescu, in stilul scolii romanesti de arhitectura al lui I. Mincu.
Sala Tezaurului si celelalte 24 de sali adapostesc martuiri ale trecutului istoric al Dobrogei, cele mai valoroase piese fiind Sarpele Fantastic – Glykon, Fortuna cu Pontos si binecunoscutul Ganditor de la Hamangia si Femeia sezand.

Mormantul pictat
Mormantul pictat este amplasat langa Colegiul National “Mircea cel Batran“. A fost descoperit la 25 februarie 1988, in cadrul unei bogate necropole din secolul al IV-lea e.n.
Mai exact, este un cavou dreptunghiular, de 2,80 m lungime, 2,30 m latime si 2 m inaltime.
Construit din caramida, cu peretii pictati in tehnica frescei, intr-o  suita de reprezentari antropomorfe, zoomorfe si fitomorfe, are un inventar sarac, fiind devalizat inca din antichitate.
In patru sicrie de lemn s-au gasit schelete avand capul orientat spre vest, cu mainile intinse pe langa corp, precum si doua vase de sticla si mai multe margele.

Zidul roman de incinta
In antichitate orasul era asezat pe partea peninsulara, ridicata la 15-30 m deasupra nivelului marii, fiind ferit de atacurile surpriza de pe mare.
Pentru a avea o mai buna siguranta, atat in partea de nord cat si in partea de nord-vest, romanii au ridicat in sec. III un puternic zid de aparare ale carui urme au fost interceptate de Bd. Republicii si de aici coborand spre vechiul port.
O portiune a zidului a fost dezvelita impreuna cu un turn de aparare de forma rotunda (Turnul Macelarilor). Turnul este o adaugire mai tarzie. Au fost, de asemenea, interceptate urme de porti ale cetatii Tomis si ale altor turnuri de aparare.
In apropiere de Turnul Macelarilor s-a organizat un parc arheologic, in care sunt prezentate chiupuri, coloane, frize, cornise, blocuri de piatra din vechile constructii, etc.
Pe peretele cladirii Bibliotecii municipale a fost montata, tot in cadrul parcului, o harta arheologica a Dobrogei, cu cele mai importante asezari din epoca greco-romana.
Pe terenul fostei gari si in apropiere au fost descoperite tezaurul celor 24 de monumente sculpturale, acum expuse in muzeu si numeroase constructii din sec. IV-VI (strazi pavate, fantani, locuinte, ateliere ceramice si doua mari bazilici din fosta resedinta episcopala a Tomisului).

Colectia de Arta
In 1975 se infiinteaza colectia de arta populara in cadrul Muzeului de Arta Constanta, iar in 1980 capata statut de sectie.
Incepand din 1985 are loc o orientare a achizitiilor spre alte zone etnografice. Din 1990 este institutie cu personalitate juridica. Expozitia de baza cuprinde toate genurile artei populare repartizate pe zone etnografice, muzeul avand caracter national.
Cladirea muzeului dateaza din 1893 si este monument de arhitectura. A fost initial primarie, apoi posta. A fost restaurata in 1973, 1978, 1989. Cuprinde colectii de arta populara: ceramica, icoane pe lemn si sticla, metal, port popular, scoarte, tesaturi, textile, podoabe. In timp ce, obiectele pentru uz gospodaresc din ceramica, lemn, metal se caracterizeaza printr-o mare bogatie tipologica.
Tesaturile de interior – stergare, fete de masa, cearsafuri, asternuturi de pat, scoarte, paretare, fete de perna (din bumbac, borangic si lana) – sunt de o mare bogatie ornamentala. Stergarele lungi de 4 m fac parte integranta din vechile interioare taranesti. Motivele florale, vegetale, zoomorfe, antropomorfe, alternate cu dungi de latimi diferite creaza compozitii ornamentale specifice.
Tesaturile din lana pentru decor sau uz gospodaresc au compozitia ornamentala bazata pe alternarea de vargi, cu motive geometrice alese, distribuite uniform si continuu.

Farul Genovez
Farul Genovez este situat pe faleza Cazinoului din Constanta. A fost construit intre anii 1858-1860, in amintirea negustorilor genovezi care au frecventat Pontus Euxin in secolul XIII.
A functionat pana in anul 1913, restaurarea sa avand loc dupa 35 de ani. Inalt de aproximativ 8 m, lumina lui este vizibila pana la 9,5 mile marine.

Catedrala ortodoxa Sfintii Apostoli Petru si Pavel
Este o constructie ridicata dupa planurile arhitectului Ion Mincu intre 1883-1885. In interiorul sau se afla doua jilturi artistic lucrate. Constructia, in stil greco-roman, din caramida presata, impresioneaza prin monumentalitatea fatadei si prin turnul inalt de 35 m.